Skip to content

Copiii si cartile

08/20/2012

Ma lovesc tot timpul de intrebarea: dar cum de are rabdare sa ii citesti atat?

Atat inseamna nu foarte mult dupa mine: inainte si dupa nani (si seara si pranz) plus cand mai doreste el in timpul zilei. Uneori avem o astfel de activitate: luam la rand multe carti si ne uitam prin ele, citim sau doar le numim.

Ei bine, nu stiu daca e o regula. Probabil unii copii sunt mai atrasi de carti decat altii.  Avem ceva carticele (niciodata suficiente dupa parerea mea). Unele ne plac mai mult decat altele, normal.

Cred ca cel mai important este sa nu iti „fortezi” niciodata copilul sa stea locului sa asculte tot ce ai tu de citit. Incepe usurel, usurel, si sigur va fi din ce in ce mai curios sa vada ce-i in carte.

Apoi sa incepi cat mai devreme, sa aduci mereu noutati dar totodata sa ii respecti alegerile (daca el o vrea p’aia, pai aia sa fie 🙂 ).

Eu am citit baiatului meu de cand eram insarcinata. Pur si simplu citeam. Ori eu ori taica-su. De ce? Asa auzisem eu ca e bine :). Ii puneam si muzica. Clasica, normal :).

Apoi ii citeam cand era mic mic. Era foarte atent (poate recunostea ceva?). Ii citeam cu intonatie, schimbam vocile, ce sa mai… ca la teatru :).

Cand a mai crescut, si nu avea stare sa asculte, cititul nostru se rezuma la rasfoind carti si unde erau animale ii spuneam cum face animalul respectiv. Uite vaca (aratam cu degetul) Muuu muuu…. si tooot asa.

Cu timpul am inceput sa dezvoltam: Crocodilul e in apa, uite o floare, soarele, pasarea e in copac. Cam atat spuneam la o pagina. Si toooot asa pana cand ajunsesem sa arat pe carte de la cea mai mica pietricica. Spuneam o intreaba poveste pe baza imaginilor. Ii si citeam cat imi permitea.

Acum ii place sa asculte toata povestea, dar si sa vorbim despre imagini. A inceput sa imi povesteasca el mie. Deja e chiar priceput la Alba ca Zapada.

Uneori isi ia cartea si imi spune: ma uit pe ea (adica nu are nevoie de mine). O ia, o rasfoieste si trece la alta.

Cam asa am evoluat noi. 🙂

 

 

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. 08/21/2012 9:48 am

    Noi trecem acum printr-o perioada in care nu mai suntem prieteni cu cartile 😦 Cand era micut, baietelul meu era fascinat de ele, statea si asculta povestea, asa cum spui si tu, vorbeam mai mult pe imagini si ii aratam si furnica ce abia se vedea 🙂 Atat de mult sufar ca nu mai are rabdare sa stam sa citim. Pentru o preioada am abandonat cititul, dar nu de tot, ii mai starnesc curiozitatea cu cate un teatru de papusi pe baza unei carti 🙂 Asta am vazut ca prinde tare bine.

    • 08/21/2012 2:20 pm

      fain ca faceti teatru de papusi. de cand imi propun si nu am mai reusit 🙂
      poate o carte noua cu ceva ce il pasioneaza acum ii readuce pofta de citit?

  2. 08/21/2012 7:59 pm

    Noi am ajuns in stadiul in care inventam povestile sau si le „citeste” singur. E asa de comod… cel putin deocamdata :). indiferent insa de atentia alocata de catre copil cartilor, ele nu trebuie sa lipseasca din preajma acestuia. Chiar si numai privitul pozelor ajuta mult la dezvoltarea imaginatiei.

  3. 08/23/2012 12:08 pm

    Daca pana acuma am facut la fel ca tine, răsfoiam paginile, şi numeam imaginile … pe urma avea răbdare cât să-i citesc prima propoziţie, şi mergeam cu degetule pe literele pe care le citeam. Acuma (la 2 ani si 5 luni) se arata dornica şi are rabdare sa îi citesc întreaga pagina. De cand a vazut desenele animate cu Alba ca Zapada imi cere, când ne punem la culcare, să-i spun povestea cu piticii 🙂 Zilele trecute i-am luat o carticica cu alba ca zapada -citim si coloram şi-i place mult.

    Am inceput sa-i las cartile la nivelul ei, pentru a avea access la ele şi in timpul zilei isi ia cate una si le rasfoieste şi numeste ce vede in imagini, si-mi place foarte mult că o vad atrasa de ele… Pana la urma de asta le-am cumparat sa le foloseasca nu sa stea ca si noi in biblioteca, desi la inceput nici aveam restrangeri ca le va distruge, dupa ce a varsat un pahar de apa pe cartea scoala ursilor de mi-au ieşit ochii din orbită 🙂 am pus-o la uscat si mi-am zis asta este! Doar nu o sa le tina ca si noi pana ajunge la majorat.

    Apropo, micutul tau mai doarme la amiaza? Sau aveti si zile cand nu doarme deloc?

    • 08/23/2012 1:10 pm

      ma bucur ca ii plac cartile. si la noi sunt ordonate pe o noptiera transformata in biblioteca lui, si isi ia si in timpul zilei si rasfoieste. si el mai are accidente si rupe putin pagina cand o intoarce, dar parca are tot mai multa grija de ele. ideea e ca nici una nu-i rupta ci doar sifonata, crestata pe ici pe colo.
      doarme la amiaza, are program de somn si il atrag cu cititul.
      are si zile cand nu doarme deloc dar asta pt ca avem noi vreo zi nebuna in care nu ne dam seama cand s-a facut seara. rezita bine si fara somnicul de pranz, dar inca nu renuntam la el. e inca mic. plus ca la gradi cred ca somnicul o sa fie obligatoriu, iar noi incepem gradi incet incet prin toamna asta.

    • 08/23/2012 1:13 pm

      si lui ii place mult Alba ca Zapada, desi ii e frica de regina :)). In timpul desenului animat isi pune mana la ochi cand o vede, dar nu ma lasa sa dau mai departe :)). Culmea, ii e frica de regina cand e frumoasa, cand se transforma in baba aia hidoasa nu-i e frica :). Cred ca ii e frica de vocea ei.

      • 08/23/2012 3:07 pm

        de asta si derulez, sa nu-i auda vocea, intr-o zi m-am gandit sa copiez filmuletul si sa-i tai inceputul, si daca se poate si partile cu vrajitoarea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: