Skip to content

David si gradinita I

01/23/2013

Anul nou a adus o noutate (deja) in viata noastra. Si anume: gradinita.

Am inceput frumusel, de luni, prima zi a semestrului 2.

Am inceput pregatirea lui David de aproape un an, de cand am depus dosarul. Mai exact martie 2012.

In septembrie era (cica) prea mic, si am fost amanati pt luna ianuarie. Bineinteles ca sunt si copii mai mici decat David la gradinita, care au inceput gradinita din septembrie, dar deh…noi nu am „insistat”. Initial voiam sa il las pana la ora 12, ca din sem. II sa incepem cu program prelungit. Asa ca am fost nevoiti sa incepem direct cu programul prelungit.

Nu are rost sa va zic ce si cum si cate am facut in aceasta pregatire pt. gradinita. Am facut cam tot ce am gasit pe net (site-uri, bloguri romanesti si straine). Carti, desene, filmulete, vizitat gradinita, vorbit cu copiii care mergeau la gradinita, povestit de cum era mami si tati la gradinita, explicat relatia: mami/tati serviciu si David/gradinita, servici = bani => bani = tot ce avme noi, plus alte prelegeri si dadaciri. Stia cum o cheama si pe educatoare (ca pe mami 🙂 ), cum arata wc-ul (asta doar din povesti), cu cine o sa fie la gradi in grupa (avem niste vecini pe aici). Ce sa mai, m-am pregatit temeinic.

Ei bine, lucrurile am mers tot greu. Sfasietor de greu. Plans si disperare.

Desi in primele 2 zile a intrat singur in clasa, de miercuri am stat si 45 min la usa gradinitei cu plansete si urlete, cu maini stranse de gat, cu vorbe facute sa taie adanc in inima si suflet. Eu nu l-am dus, doar tati…dar dupa cum imi povestea cu lacrimi in ochi si voce tremuranda, mi-am dat seama ca a fost rau. Culmea, dupa despartire plansul se termina repede, caci l-a pandit. Mai tragea un plans la pranz, ca nu vrea sa doarma acolo. Faptul ca stiam ca se linisteste destul de repede ne-a dat speranta sa continuam.

De ce l-am fortat? Pt ca mergem la servici si pt. ca …. trebuie. Da, trebuie! Sunt revoltata impotriva acestui trebuie, dar trebuie.

Nu-mi plac multe la gradinita. Nici ca nu am voie sa stau in sala, nici ca la 8.30 se inchide gradinita si n-ai decat sa pleci si sa iti lasi (sau nu) copilul.

Lucrurile se aseaza, plansul dureaza mai putin si chiar se distreaza acolo. De fiecare data cand mergem sa-l luam il urmarim, si se joaca, rade. E bine copilul. Ieri chiar a stat singur in patut si a facut nani. Fara niciun pic de plans! Deci cine spune ca asa-i la inceput, ca pana la urma se adapteaza, are dreptate. Tot pentru parinti e mai greu.

Ahhh…am atatea de spus. Cred ca va urma…

Azi e acasa, racit…sper sa nu o luam de la zero.

Anunțuri
18 comentarii leave one →
  1. 01/24/2013 1:22 am

    Va doresc putere! Te inteleg perfect, eu nici acum nu-s cu sufletul impacat ca merge la gradi, dar…asa cum ai zis si tu: trebuie, asa ca mergem mai departe.

    • 01/24/2013 10:52 am

      parca la voi a fost mai bine.
      da, mergem mai departe. si faptul ca in fiecare zi e mai bine, ma mai linisteste

      • 01/24/2013 11:02 am

        A fost si este bine, nu a plans decat putin in prima zi. Ii place, se joaca, mananca, doarme. Am vazut si foarte multe progrese, deci e bine. Piticii mei sunt altii…dar nu-l pot tine in globul de sticla.

      • 01/24/2013 11:18 am

        da, si eu am idei din astea cu globul de sticla.
        culmea, si eu vad progrese…desi avem o saptamana si un pic de gradi

  2. 01/24/2013 6:21 am

    e greu,e foarte greu
    contribuie si educatoarea…daca stie cum sa-l ia si cum sa….
    sugestie: in primele zile oferiti-i ceva, un mic cadou cand il luati de la gradi’; de asemenea,daca au ceas in clasa invata-l sa se uite la ceas sa stie cand veniti sa-l luati….pupici lui David

    • 01/24/2013 11:17 am

      merci de ideea cu ceasul. nu stiu daca au, o sa vad.
      noi inca nu avem o ora batuta in cuie si nu stiu daca sa merg pe asta.
      educatoarele sunt 2, mai zic eu de ele intr-un alt articolo.
      am incercat si recompensele, desi nu-s de acord cu ele, da nah… facem orice pana la urma

  3. Mushetzica permalink
    01/24/2013 10:40 am

    Buna Mihaela!
    Suntem in exact aceeasi situatie – desi l-am inscris din Aprilie anul trecut nu au vrut sa-l primeasca in Septembrie deoarece nu implinise inca 3 ani. Asa ca am asteptat pana in Ianuarie. Gradinita unde merge este alta decat cea la care l-am inscris dar sunt mai impacata cu alegerea – am mers pe recomandarea unei prietene si pana acum sunt multumita.
    Asta daca trecem peste episoadele de plans si rugaciuni fierbinti de a nu pleca la servici pe care Carol le ruleaza in fiecare dimineata – in fiecare dimineata mai putin decat in ziua anterioara (din fericire). Dupa-amiaza cand il iau este vesel, imi povesteste ce a facut la gradinita, imi promite ca a doua zi nu va mai plange si ca vrea sa mearga in continuare la gradinita, dar…
    In acest moment eu sunt Omu’ Negru care il lasa plangand dimineata – si, cum spuneai tu, iti sfasie inima cu rugamintile spuse printre suspine in timp ce se agata de tine cu manutele tremurande 😦
    Sper sa treaca repede si sa ramana doar cu partile frumoase din experienta asta.

    • 01/24/2013 11:00 am

      ohhh,… este la fel si la noi.
      dupa ce il lasam acolo, se linisteste repede.
      educatoare spune ca se joaca, mananca, faci pipi singur (adica se duce singul la baie). cand il luam mai ca vrea sa isi termine jocul, nu se arunca repede in bratele noastre.
      si totusi, dimineata incepe cu rugamintile, si stransul in brate, si ca lui ii place de mine, ii e dor de mine, si ma mangaie pe obraji de imi vine sa plang si eu si sa zic: ok nu mergi azi. dar imi dau seama ca daca fac asa nici nu se va obisnui.
      dar, asa cum ai spus si tu, parca plansul nu mai e asa puternic (disperare), se opreste mai repede.
      marti chiar s-a dus singur la educatoare sa o ia de mana, desi tot printre lacrimi.
      la noi e sotul omu’ negru. dar nah… si eu sunt, prin complicitate

  4. 01/24/2013 2:03 pm

    Așa… sa fie taticii boogie man! 😀

  5. 01/25/2013 7:58 am

    Off, te inteleg perfect! Iti doresc multa putere si rabdare!
    Incet, incet o sa se obisnuiasca!

  6. 01/25/2013 9:19 pm

    Am inceput sa o duc si eu, a patra zi a ramas acasa, a racit 😦
    Poate ne spui de ce nu esti de acord cu recompensele? Mie nici acuma nu imi vine sa cred ca am lasat-o la gradi si nu a plans, (asta ma ingrozea cel mai mult, ca se va agata de gatul meu sa nu o las la „ghilontina” iar eu sa nu suport sa o vad asa si sa aman gradinita…) dar, a inteles ce face acolo si ca vin dupa ea, si cand vin dupa ea primeste o „colata”, prima zi i-am dus o ciocolata, a doua zi o banana, a treia zi o napolitana. Poate recompensa nu functioneaza la toti copiii, nu stiu, dar daca scuteste copilul de tensiune, plans si agitatie, de ce nu? E adevarat ca nu o las mai mult de 3 ore. Eu nu vad cu ochi buni programul prelungit la copii de 3 ani, desi si la gradinita noastra e program prelungit, dar fac tot posibilul sa nu o las…
    Pana la urma toate trec! Multa rabdare!

    • 01/26/2013 10:59 am

      in primele 2 zile nici al meu nu a plans, insa el are o problema cu dormitul la pranz.
      noi l-am dus direct la program prelungit. eu in mai putin de o luna incep serviciul… asa ca…
      3 ore pe zi e ok, normal ca nu plange…dar de la 8 fara pana la 4 jumate… il cred ca nu-i convine. oricum e mai bine, doarme la pranz, si-a facut prieteni de care imi povesteste. o sa mai scriu eu despre asta si despre recompense.
      il recompensez si eu cate un pic. il duc la teatru de papusi :). am fost la cartea junglei, maine mergem la punguta cu doi bani. i-am luat role :D. si ii spun ca putem face asta pt ca mergem la servici. daca am sta cu el acasa, nu am mai merge la servici, deci no money 🙂

  7. 01/25/2013 9:51 pm

    Stiu cum e, te inteleg perfect. Anul trecut Elena a plans pana pe la Craciun in fiecare dimineata. Nu avea nimic, doar ca voia sa ma pupe la plecare si din pupat o dadea in plans. Plecam cu inima cat un purice de acolo, dar am fost tare si i-a trecut. In timpul zilei nu plangea, doar la inceput zicea ca ea nu vrea sa doarma, ca sta in pat cu ochii deschisi si o gaseam uneori dormind rezemata de cate 3 perne. Tot timpul o asiguram ca mami vine sa o ia cand se trezeste si nu a fost nevoie de alte recompense. Din toamna o sa avem alte emotii cu Maria, sper ca la ea sa fie mai usor.
    Multa bafta!

    • 01/26/2013 11:02 am

      oh, si al nostru refuza sa doarma in patut. dormea pe scaun cu capul pe masa :D. ii punea educatoarea o paturica pe masa, si acolo statea. apoi il lua educatoarea in brate si statea cu el in brate in patut. avem mare noroc cu una dintre educatoare ca e foarte blanda si rabdatoare si il ajuta sa progreseze incet incet cu acomodarea.
      si el zicea ca sta cu ochii deschisi.
      ieri, pt prima oara a dormit, singur, in patut 2 ore. si fara plans sau miorlait. mare lucru!

  8. 01/27/2013 10:25 pm

    Offf, te inteleg perfect 😦 Eu nu am rezistat si l-am dus la program scurt, ca mi s-a parut prea traumatic pentru el. Acum e bine, plange sa mearga la gradinita, dar numai la program scurt. La anul cred ca vom recurge la program lung, totusi- daca ne mutam la tara nu mai il poate lua sotul la 12. Mult succes cu adaptarea la gradi! Intr-o luna doua o sa intre in rutina…

    • 01/27/2013 10:30 pm

      ma bucur ca ai putut sa optezi pt varianta de program scurt.
      sper sa reusim mai repede de o luna doua!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: